De o lună, balanţa "noii justiţii" cântărea vinovăţia lui Andruţă Nicolae Ceauşescu. Pe lângă "culpa" de a fi aparţinut unei familii odioase în România post-revoluţionară, al şaselea fiu al celei mai celebre familii din Scorniceşti, fost comandant al şcolii Ministerului de Interne Băneasa, era acuzat de săvârşirea infracţiunilor de instigare la genocid, omor deosebit de grav, tentativă de omor şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
"Dinastia" era pe ducă. Fraţii cei mari, Nicolae şi Marin, muriseră încă din ultima lună a anului 1989. În ianuarie 1990, generalii Ilie şi Nicolae Andruţă Ceauşescu au fost trecuţi în rezervă şi ulterior judecaţi. Primul, pentru instigare la omor deosebit de grav în Revoluţia de la Cluj. Celălalt, pentru instigare la genocid împotriva manifestanţilor de la Intercontinental.
Conform actului de acuzare, în 21 decembrie 1989, acuzatul se deplasase în centrul Bucureştiului "în stare de luptă", cu elevii şcolii pe care o conducea, aproape 1.000 de oameni. La faţa locului, s-a "remarcat" prin "ordine repetate de a se trage asupra grupurilor de demonstranţi". Se mai spunea că, în apropierea staţiei de metrou de la Universitate, trăsese cu arma din dotare 30 de focuri, omorând 7 persoane.
În ziua următoare, după fuga soţilor Ceauşescu din Bucureşti, a scăpat din sediul Direcţiei a V-a deghizat în haine civile, pe o frânghie, în grădina Boema. A fost arestat pe 23 decembrie, la o fermă din comuna Petrăchioaia (jud. Ilfov).
La locuinţa acuzatului, scria în actul de acuzare, s-ar fi descoperit o carabină Beretta cu lunetă (calibru 5,65 mm), 695 cartuşe de provenienţă străină şi 600.000 de lei.
La prima înfăţişare la judecată, Andruţă s-a dezvinovăţit, susţinând că ar fi tras doar 6 focuri, toate în aer şi în clădiri. Aflat abia la început pe-atunci, procesul s-a terminat rău pentru acuzat, cu
