În România se fac doar transplanturi cu celule proprii sau provenite de la donatori înrudiţi. Pentru bolnavii care au nevoie de transplant de celule de la donatori neînrudiţi există o singură soluţie: transplantul în străinătate.
Celulele stem hematopoietice care se pot preleva inclusiv din sângele periferic printr-o procedură similară donării de sânge sunt soluţii pentru boli grave precum leucemiile, cancerul osos, limfoamele Hodgkin, non-Hodgkin, Burkitt şi pentru talasemii. În multe cazuri, sursa de celule este însuşi bolnavul. Medicii îi prelevează sânge din care izolează celulele stem. Acestea sunt reintroduse în corp pentru a-i reda funcţiile normale.
O astfel de procedură se numeşte transplant autolog. Dar pentru un astfel de transplant este nevoie ca bolnavul să nu aibă o formă de boală activă şi trebuie să răspundă la formele convenţionale de tratament (chimioterapie). „Acest lucru este absolut obligatoriu, altfel, după transplant, va exista o recădere a bolii", explică medicul hematolog Zsofia Varady de la Institutul Clinic Fundeni din Capitală.
Cum se găsesc donatorii?
Potrivit medicului hematolog Zsofia Varady, 25% din cei care au nevoie de transplant de celule stem au un donator compatibil în familie, dar restul de 75% ar trebui să se adreseze registrelor de donatori pentru a găsi o persoană compatibilă.
„Dacă o ţară are un registru propriu de donatori cu minimum 3.000 de voluntari, poate avea acces şi la registrele internaţionale, crescând şansele bolnavilor de a găsi un donator compatibil", explică medicul Zsofia Varady.
În România, deşi Registrul Naţional al Donatorilor de Celule Stem a fost lansat oficial în urmă cu un an, procedurile de transplant nu sunt încă posibile la noi în ţară. Registrul Naţional al Donatorilor de Celule Stem ar trebui să arhiveze date despre donatori, astfel încât centrele de transplant să-
