Luni seara, am pierdut cinci minute uitându-mă la Mihai Gâdea prezentându-şi invitatul: „vicepreşedinte al Senatului, profesor universitar de economie, fondatorul trustului Intact şi a altor entităţi de business din România”, nemaipomenitul, nemaiîntâlnitul Dan Voiculescu.

Fostul turnător al Securităţii se uita rânjind la angajatul său, căruia îi tremura vocea în timp ce-şi peria şeful („înainte de a cita din dumneavoastră...”).

În acelaşi timp, site-ul Antenei 3 şi emisiunile de ştiri difuzau la nesfârşit înregistrarea în care Traian Băsescu spunea că a sosit sfârşitul statului social din România, că toate veniturile trebuie impozitate şi nicăieri în lume guvernul nu le cumpără scutece nou-născuţilor. Cu greu putea preşedintele să-şi asigure o propagandă mai bună decât cea pe care i-au oferit-o Antena 3 şi Dan Voiculescu.

Credeam că oamenii au învăţat lecţia după primele zile ale negocierilor cu FMI, când au căzut în două capcane întinse de Băsescu. Prima oară, şi Antena 3, şi Realitatea au înghiţit, cu tot cu undiţă, momeala cu „majorarea TVA la 25% şi a cotei unice de impozitare la 20%”. A doua oară, cel care a picat în plasă a fost Crin Antonescu, căruia i-a fost plasat un „proiect de lucru” elaborat de către Ministerul de Finanţe, proiect în care erau anunţate toate nenorocirile posibile. Şi Victor Ponta a primit acel document, dar nu s-a năpustit să-l comenteze în public, pentru că şi-a dat sema că este o manevră de intoxicare.

În termeni simplişti, tactica preşedintelui a fost să-i provoace pe adversarii săi să prevestească cele mai mari dezastre. După ce publicul a fost isterizat, a apărut Băsescu, i-a acuzat pe Vîntu şi Voiculescu că „demoralizează populaţia” şi a anunţat nişte nenorociri mai mici.

Discursul „confidenţial” ţinut de preşedinte în faţa parlamentarilor puterii era exact ceea ce-şi dore