SOLIDARITATE! Un cuvant otravit care ascunde tone de ipocrizie. Trebuie sa fi naivul suprem sa crezi o vocala din acest cuvant, rostit azi de un politician roman.
Solidaritate, din partea lor, cu plebea, nu exista! Daca ar fi existat nu se ajungea aici.
Sa-ti donezi salariul pe o luna, pe doua sau pe zece este, scuzati-ma, o frectie, care nu se intinde pe spinarea a milioane de romani. Sa fim seriosi si sa-ncercam sa dormim bine la noapte, nu visand la un telefon surpriza din partea premierului-zana, dorinc sa ne-anunte ca ministru X sau secretarul de stat Cutare si-a donat X5-ul pentru ca sa ne putem plati noi intretinerea.
Solidaritate? Pai tocmai au fost taiate framiturile pretios intitulate ajutoare sociale. Ajutoare acordate, intuiesc, celor ca nu au. Dar poate ca mamele, somerii si pensionarii AU si nu stim noi. Cat valoreaza deci, in posete de ministru, solidaritatea?
Solidaritate? Ipocrizie inmultita cu zeci de mii de comisioane si de lefuri grase din consiliile de administratie, cu licitatii trucate, cu foduri deturnate, la care adunam, doar ca sa ne facem in ciuda, nestemate rude aranjate pe viata in ministere si agentii.
De ce nu cred in latura sensibila a politicianului autohton?
Pentru ca ma uit la reactia lor la proteste. Si daca ma intrebati, eu sunt pentru manifestari si scandari, pentru revendicari juste. Asta in ciuda faptului ca sunt sceptic in ceea ce priveste darmarea zidului in spatele caruia se-ascund demnitarii de azi. Granita ce ii separa pe protestatari de cei care propun solidaritate e Zidul Preaplinului, e tocmai expersia nesimtirii lor in a acumula.
Simbolul e gardul de beton, masiv, si sfidator de inalt al unei vile de ministru/senator/deputat. Si gardul asta imparte in doua o Romaniei a contrastului. Suferinta si impozite pentru cei din strada. Banii, afaceri, smenuri, combinatii si bunastare p
