La fiecare o sută de licitaţii, 15 sunt contestate. Unii spun că de vină pentru numărul mare de plângeri sunt firmele „contestatare de profesie“. Alţii acuză autorităţile contractante, care, atunci când nu sunt corupte, sunt incapabile să facă un caiet de sarcini. Pentru zecile de mii de firme care participă anual la licitaţii publice, afirmaţia „nu cred că există autoritate contractantă care să respecte 100% legislaţia, sunt în continuare foar
La fiecare o sută de licitaţii, 15 sunt contestate. Unii spun că de vină pentru numărul mare de plângeri sunt firmele „contestatare de profesie“. Alţii acuză autorităţile contractante, care, atunci când nu sunt corupte, sunt incapabile să facă un caiet de sarcini.
Pentru zecile de mii de firme care participă anual la licitaţii publice, afirmaţia „nu cred că există autoritate contractantă care să respecte 100% legislaţia, sunt în continuare foarte multe încălcări ale legii“ trebuie să fie deja arhicunoscută. Chiar dacă nu face decât să confirme ceea ce ştiu de ani buni toţi aceşti participanţi, faptul că de data aceasta declaraţia a venit din partea preşedintei Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), Cristina Trăilă, trage un nou semnal de alarmă asupra felului în care este gestionat un buget echivalent cu 10,3% din PIB, cât a fost piaţa de achiziţii publice în 2009.
Nu este nicio noutate că, de cele mai multe ori, legislaţia nu este respectată din rea-voinţă; dacă ar fi respectată, câştigător nu ar mai fi cel simpatizat de autoritatea contractantă. În alte cazuri, este vorba însă de pură neştiinţă: „Avem situaţii în care, în acelaşi dosar de licitaţie pentru lucrări de aducţiune de apă, sunt trecute şi lucrările la acoperişul căminului cultural din comună, dar şi achiziţia de costume populare“, se amuză un funcţionar al Consiliului Naţional de Soluţio
