Decizia sindicatelor de a nu participa la Consiliul Economic si Social de vineri mai degraba da lumina verde masurilor de austeritate, puse deja pe hartie. E greu de crezut ca patronatul si guvernul vor respinge proiectul, iar o amanare ar putea fi evitata usor pe motivul celeritatii impuse de FMI.
Absenta sindicatelor, dupa initiala deschidere are, probabil, o explicatie simpla. Liderii sindicali si-au dat seama ca nu pot veni cu un plan mai bun si fezabil, in schimb prezenta lor ar fi validat, intr-un fel, masurile de austeritate fara a putea impiedica adoptarea lor.
Proiectul ordonantei de urgenta, care cuprinde aceste masuri, asa cum a ajuns el in presa, ne arata o imagine dramatica. Dincolo de salariile bugetarilor si pensii, Executivul taie de peste tot 15%. De la indemnizatiile detinutilor politici, ale veteranilor si mutilatilor de razboi, pana la alocatiile copiilor, nu scapa nimic.
Desi acest lucru a fost infirmat initial, nici mediul privat nu scapa neatins, pentru ca fiscalitatea se schimba: vor fi impozitate tichetele de masa, existente doar in mediul privat, si drepturile de autor. Sunt masuri drastice, dar situatia este atat de grava incat, probabil, orice guvern ar veni acum nu le-ar mai putea evita, decat printr-un rau mai mare, cresterea TVA si a cotei unice. De aceea, cel mai important este ce va sti guvernul sa faca cu banii pe care-i va lua cu japca. Daca ii va risipi ca pana acum si nu va reusi sa reporneasca economia tot la raul cel mare vom ajunge, iar apoi la faliment cu acte in regula.
Nu avem motive de optimism. Patronatul si analistii economici au asteptat cu sufletul la gura sa vada ce plan de relansare economica insoteste aceste masuri. Caci a taia nici nu e asa greu, mai ales cand o faci cu toporul, precum guvernul Boc. Greu e sa stii cum sa repornesti economia cu ajutorul banilor adunati.
