Vineri 30 aprilie, orele 11, în sala „Mitiţă Constantinescu“ a Băncii Naţionale a României, mă gîndeam la cum arăt şi mă întrebam cum de a ajuns un bufon pîrlit ca mine să facă piruete livreşti printre cele două sute de costume negre ultraelegante. Eram singura arătare în blugi şi cămaşă pe-afară într-un peisaj dominat de ceasuri de aur, ace de cravată, pantofi cu scîrţ, doamne severe în taioare „business“, inclusiv inconfundabilul papion şi alura british style a lui Horia-Roman Patapievici, venit, împreună cu Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu şi Radu Boroianu, să vorbească la cea de-a 130-a aniversare a Băncii Naţionale.

Adevărul este că am devenit în ultimii ani un fidel al „zilelor culturale“ organizate de BNR, după ce am făcut o pasiune pentru cărţile editate sub egida „Bătrînei Doamne“, de la somptuoasele albume realizate de Nicolae Şt. Noica (dedicate uriaşei opere de construcţie naţională din epoca lui Carol I, în arhitectură şi mentalităţi, ca şi în finanţe, ştiinţe sau justiţie, în transporturi, administraţie şi armată, ca şi în învăţămînt, arte, gazetărie, loisir, filatelie, numismatică şi ce mai vreţi dvs.) pînă la cele două volume cu Istoria Băncii Naţionale a României în date, alcătuite de Cristian Păunescu, Mihaela Tone şi Nadia Manea, ori la mai recent-captivantul Legendele Bătrînei Doamne, de Cristian Păunescu şi Marian Ştefan. Cum să nu strălucească exemplar astfel de iniţiative într-un context instituţional alterat de rictusul cinic al indiferenţei faţă de propria istorie, unde nici măcar siglele cu panaş artistic (USR, UAP, UMR, BAR, BCS, BCU etc.) nu binevoiesc să-şi scruteze trecutul, unde nici la UNITER nu există o bancă de date a domeniului, unde monografiile instituţiilor de cultură, religioase, legislative, medicale, muzicale, muzeale, liceale, universitare etc. se numără pe degete (cele mai multe excepţii figurează, slavă Domnul