După ce Cristian Mungiu a luat Palme d'Or -ul cu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" (ajuns şi titlu de moţiune în Parlament), publicul cinefil din România e şi mai interesat de câştigătorul premiului-bijuterie de la Chopard, Ramura de Palmier.
Cea de-a 14-a ediţie a Festivalului continentului nostru, organizat de ICR, a debutat la Bucureşti cu producţia socotită cea mai bună de Academia de Film European, inclusiv ca regie şi scenariu, dar şi cu summum la Cannes. Datorită distribuitorului Independenţa va putea fi văzută şi în cinematografe, în circuitul normal. Austriacul Michael Haneke este o cunoştinţă mai veghe a pasionaţilor celei de-a 7-a arte. „Pianista" (ne-a înfiorat, cu o Isabelle Huppert, câştigătoare a premiului de interpretare, tot pe Croazetă, şi care la sfârşit de lună soseşte la Cinema Studio), „Funny Games" ambele variante, o tortură prin intermediari, pentru privitori , ori „Caché"/ „Ascuns", care are final deschis, ca şi cel de faţă, ceea ce pe unii îi incită, mie mi se pare o trişerie să ne lase să confecţionăm o soluţie. Poate doar dacă ar fi dispus autorul să ne dea ceva din câştiguri...
În „Cod necunoscut" joacă Luminiţa Gheorghiu, iar în „Panglica..." sunt 100 de figuranţi români, cu chipuri brăzdate. Povestea e situată într-un sat german, între 1913 şi 1914, într-o familie care trăieşte ca în Evul Mediu. Realizatorul n-a uitat de cruzimi, doar că le-a făcut mai nuanţat, şi mai ales impune o disciplină, explicată pe ecran, dar tot greu de înţeles pentru omul obişnuit, care e din nou nemulţumit. La acestea s-ar mai putea adăuga o bandă (neagră de astă dată) peste nesfârşitele ninsori, care tare ar fi fost utilă pentru a putea citi subtitrarea. Sau literele galbene. Oare să fi trecut chiar atât de mult de când aveam încă televiziune alb-negru?
Atmosfera e apăsătoare şi ai impresia că eşti pus şi tu la colţ de un tată exce
