Academia Română are un „membru atipic“. Analiză matematică, topologie, teoria măsurii şi integralei, lingvistică, informatică teoretică, teorie literară, antropologie, semiotică – acestea sînt cîteva dintre domeniile şi disciplinele în care Solomon Marcus este recunoscut de comunitatea academică internaţională. De curînd, a apărut la Editura Liternet o carte electronică, Singurătatea matematicianului, care cuprinde discursul de recepţie în Academie (susţinut pe 27 martie 2008), răspunsurile altor doi academicieni şi ecourile din lumea culturală.
Sînt posibile mai multe lecturi ale discursului. Una este cea a memoriei – povestea unui „vagabond“, a unui „intrus“ (aşa cum se descrie autorul) care a traversat secolul al XX-lea reuşind în fiecare decadă să propună noi programe de cercetare. Încă din anii ’50 ai secolului trecut s-a plasat în vîrful cercetării interdisciplinare (lingvistica matematică e un exemplu), depăşind graniţele diferitelor ştiinţe şi modele explicative. A contribuit la relaţionarea matematicii şi informaticii cu biologia moleculară şi cu lingvistica, a participat la naşterea semioticii, cercetările sale asupra limbajelor formale pun bazele limbajelor de programare etc. În tot acest timp, este profesor la Universitatea Bucureşti, iar discipolii săi devin matematicieni de talie internaţională. Solomon Marcus este şi singurul român care a colaborat direct cu Paul Erdös, cel mai prolific matematician al secolului al XX-lea, recunoscut pentru stilul său de viaţă nomad.
DE ACELASI AUTOR Automatom Spre noua cultură Plăceri conservatoare: Facebook Petiţii pe Internet
În Singurătatea matematicianului descoperim şi o incitantă istorie conceptuală a matematicii. Solomon Marcus urmăreşte dezvoltarea acesteia, accentuînd rolul major pe care îl are, începînd cu secolul al XX-lea, ca fundament al cercetării interdisciplinare. Se începe cu de
