De aproape 20 de ani noi tot reformăm educaţia, sănătatea, administraţia publică şi sistemul de asistenţă socială. Nu există o singură instituție de stat despre care să se poată spune că funcționează fără cusur. Ne scandalizăm când auzim ce salariu are un parlamentar dar uităm să ne enervăm când citim că un kilometru de autostradă costă la noi de 2 ori mai mult decât în Muntenegru ori Germania. Pe parlamentari putem să-i arătăm cu degetul, dar când e vorba de corupție institutionalizată, de aruncat cu bani publici pe tampoane pentru jandarmi ori lingurițe de 100 de lei bucata, nu prea mai știm cui ar trebui să-i batem obrazul ori să-i tăiem cauciucurile.

Mă întreb dacă nu cumva e vina noastră a tuturor… Oamenii ajunși în acele poziții care le permit să cheltuiască banii publici pe nimicuri și vacanțe în Brazilia au o lipsă comună, au o deficiență de bun-simț. Data viitoare când permiți unui puști să fie mitocan, ar trebui să te gândești că peste 20 de ani o să fie în scaunul scump de piele din biroul directorului de la CFR Marfă ori într-un fotoliu de parlamentar.

Nu avem nevoie de o revoluție, de mii ori zeci de mii de oameni ieșiti în stradă. Nu avem nevoie nici măcar de petiții online – avem nevoie să ne recunoaștem lipsurile ca popor și să începem să ne schimbăm pentru a ne fi bine mai târziu.

Economia României are ceva în comun cu haitele de câini ce se plimbă pe străzile Bucureștiului. Pentru ca foarte mulți incompetenți s-au ocupat de ambele probleme în ultimii ani – acum trebuie să vorbim despre măsuri de austeritate și eutanasierea unor biete animale. Nu mai ai cum să găsești soluții pe care să le aprobe toată lumea.

Mi-aș dori să vad o listă a rușinii – o listă cu oamenii numiți într-o funcție plătită din bani publici ce nu au fost în stare să rezolve problemele în faza în care nu ar fi fost nevoie de eforturi considerabile pentru a