Băimăreanul a avut trei accidente vasculare cerebrale, după ultimul fiind trei ani imobilizat la pat, paralizat. A luptat ani de zile pentru a redeveni un om normal, iar acum fuge cot la cot alături de copiii pe care îi antrenează.

Elemer Neuschli are 61 de ani, s-a îndrăgostit de balonul rotund încă din copilărie, dar n-a crezut atunci că va face o carieră din asta. „Am învăţat diverse meserii, dar cel mai drag mi-a fost să lucrez cu copiii. În tinereţe, am jucat fotbal la mai multe echipe din ţară din diviziile B şi C. Mi-am antrenat propriii copii şi de aici s-a născut şi ideea de a deveni antrenor de fotbal", explică băimăreanul.

Neuschli a urmat cursurile Şcolii de Antrenori din Baia Mare, pe care le-a absolvit în urmă cu 32 de ani. De atunci, a antrenat echipe din toată ţară. „Mai întâi, de seniori, apoi am început să mă ocup şi de juniori", povesteşte acesta. Dar stresul şi emoţiile i-au afectat sănătatea. „Am avut, de-a lungul anilor, trei accidente vasculare cerebrale. După ultimul, cel din aprilie 2000, am fost paralizat pe partea stângă. Trei ani am stat la pat", mărturiseşte Neuschli.

„Am renăscut din propria-mi cenuşă!"

Accidentul vascular cerebral s-a petrecut în timpul unui meci de fotbal. „Dacă pui pasiune în ceea ce faci, ajungi, inevitabil, să te şi consumi. Asta am păţit şi eu. Brusc, în timpul unui meci mi s-a tăiat filmul", explică antrenorul. S-a trezit imobilizat pe un pat de spital. „Abia puteam silabisi câteva cuvinte. Partea stângă a corpului îmi era complet inertă", îşi aminteşte acesta.

Anii care au urmat tragicului accident au fost grei. „A fost, cum s-ar spune, o luptă permanentă pentru a supravieţui. Practic, am renăscut din propria-mi cenuşă", mărturiseşte Elemer Neuschli. Ani de zile, băimăreanul s-a deplasat numai ajutat de cârje. „Asta nu era viaţă şi am decis să lupt până la capă