Buldozerele au trecut peste vilele construite fără acte, iar acum şi satul pescăresc este în pericol.
Un indicator de dimensiuni impresionabile te îndrumă din drumul național Constanța - Mangalia, spre plaja Tuzla. O șosea proaspăt asfaltată șerpuiește printr-un câmp unde, din loc în loc, au apărut vile.
Ca să ajungi pe plajă, mai aluneci pe un drum de pământ şi, în sfârşit, poţi să pui piciorul pe plajă. Grămezi de lemne, resturi de placaje arată că pe aici a trecut buldozerul. Scoici mari cât pumnul se amestecă cu resturi menajere și alge.
Anul trecut, primăria locală a demolat o parte din construcțiile suspendate pe malul abrubt al plajei. Au rămas doar câțiva care au înfruntat elanul autorităților. În urmă cu un an, aici erau peste 100 de case de vacanță. Mai mult improvizații, ridicate pe piloni. O căbănuţă se vindea cu 1.000 dolari. Acum, doar haitele de câini te întâmpină, în contrast cu peisajul pestriț și plin de cabane, corturi, rulote, cu care eram obișnuiți la Tuzla.
Case de vacanță, pe teren mișcător
Am bătut la poarta unei case de vacanță, printre singurele rămase în picioare. Cu gard din lemn și trei steaguri fluturând în briza mării, casa este proaspăt vopsită. Ne-a întâmpinat familia Pantilimon, Tudor și Aneta. De un deceniu au casa de vacanță pe plaja din Tulzla și spun că vor rămâne țintuiți locului până când o să fie evacuați.
„Nu avem acte pe teren, nimeni nu are. Aici casele nu au lumină și apă. Singuri ne-am tras apă curentă, pentru că am găsit mai sus, pe deal, un izvor cu apă potabilă. Noi ne-am zbătut aici pentru drepturile pescarilor , care erau pe punctul de a fi și ei evacuați. Dar nu am părăsi acest loc. E singurul loc unde, la apus, putem mergem pe urmele lunii “, povestește Tudor Pantilimon.
Deodată plaja, care la început părea austeră și neprimitoare, se animă. Apare Emil Olteanu, un alt îndrăg
