Lars Eidinger (n. 1976) este unul dintre cei mai în vogă actori europeni ai momentului. Interpretează rolul titular în spectacolul Hamlet regizat de celebrul Thomas Ostermeier la Teatrul Schaubühne din Berlin şi are rolul principal în filmul Alle Anderen (regia Maren Ade) care va rula în cadrul Festivalului Filmului European la Muzeul Taranului Roman, joi, 13 mai. Actorul german s-a aflat în România în turneu cu spectacolul Hamlet, în cadrul Festivalului Shakespeare 2010.

Cum vă construiţi rolurile: intuitiv sau raţional?

Mai degrabă raţional. Dar există şi roluri, precum Hamlet, care încep să fie construite în jurul unei intuiţii primordiale. Cînd Thomas Ostermeier mi-a propus să-l joc pe Hamlet, primul meu gînd a fost că acest personaj trebuie jucat ca şi cum ar avea sindromul Tourette. În jurul unei idei simple, a unei intuiţii construiesc structura personajului, bineînţeles în acord cu ideea regizorală. E una din modalităţile prin care îmi creez personajele. Uneori, acea idee care constituie punctul de pornire al construcţiei unui personaj poate dispărea pe parcursul repetiţiilor. În cazul lui Hamlet ea a rămas, iar în jurul ei a prins formă personajul.

Există totuşi o motivaţie mai adîncă a acestei intuiţii?

Logica acestui tip de interpretare e foarte clară pentru mine: o persoană care are sindromul Tourette poartă în ea o dorinţă incontrolabilă de a spune adevărul într-o formă verbală brutală. Tot ceea ce vine din subconştient este spus fără perdea, fără vreo tentă de camuflare şi într-un mod care şochează prin conotaţia violentă şi vulgară a cuvintelor rostite. Sindromul Tourette este în perfect acord cu nebunia „jucată” de prinţul Danemarcei. La început, sindromul Tourette este simulat de personaj în mod intenţionat, tocmai pentru că el reprezintă o cale de a spune adevărul printr-o formă de nebunie. Din spatel