- Editorial - nr. 546 / 13 Mai, 2010 Inevitabilul s-a produs. De fapt, odata si odata, trebuia sa se ajunga la fundul sacului. De ce asa tarziu? Pentru ca Romania a fost o tara cu resurse. Nu numai materiale, ci si umane, completate cu o puternica zestre materiala, creata cu multa truda, sub un regim dictatorial, dar in care aproape ca nu se stia ce inseamna coruptie si evaziune fiscala. Disparitia lui insa a fost o mana cereasca pentru aventurierii noii puteri care asteptau cu sufletul la gura sa puna mana pe avutia tarii, elaborand in acest sens numeroase legi care le-au dat dreptul sa o faca, in defavoarea celor multi, ajunsi astazi sa traiasca din salarii, pensii si ajutoare de somaj de mizerie. Dupa ce si-au insusit "dintr-o sorbire" valuta tarii, din conturile bancilor, au trecut la devalizarea intregii baze materiale a industriei, agriculturii, comertului si unitatilor de agrement, a solurilor si subsolurilor, a muntilor si padurilor, pe care le-au impartit pe gratis, frateste, iar ceea ce n-a convenit a fost vandut strainilor, si nu pe degeaba, ci pe comisioane grase. Pe romani i-au prostit cu megaescrocheria denumita marea privatizare, dandu-le acestora sentimentul ca vor deveni coproprietari si beneficiari ai marilor companii la care au aderat cu particica sugerata. Iluzia insa n-a tinut prea mult. Cei cu pozitie majoritara le-au inghitit nu numai partile sociale, ci si drepturile banesti, astfel incat astazi nimeni nu mai primeste nimic. Ati auzit pe cineva in ultima vreme sa vorbeasca de ceva dividende de pe urma cupoanelor de privatizare? Nici vorba! Totul a fost confiscat in numele celui care a detinut pachetul majoritar, iar cazurile E.ON si Azomures sunt tipice pentru aceasta forma eleganta de abuz. Asa stand lucrurile timp de 20 de ani, cei care au dijmuit economia reala, insusindu-si-o cu japca si lasand milioane de romani la limita infometarii,