Tăierea salariilor şi a pensiilor vine din faptul că FMI nu a acceptat rostogolirea datoriilor practicată în bugetul nostru de stat.
În discuţiile cu FMI (de miercurea trecută - când nimeni, nici din echipa noastră şi nici de la FMI, nu putea preciza ce măsuri vor fi luate, deşi mass-media dădea drept certă creşterea TVA şi a impozitului pe profit) momentul de cumpănă a apărut deoarece părţile aveau opinii diferite despre cifra deficitului bugetar; noi susţineam că, în cel mai rău caz, vom înregis-tra un deficit de 6,9%, în timp ce FMI susţinea că, în cel mai bun caz, deficitul s-ar situa la 9,9%.
La mijloc se află o divergenţă contabilă.
Ai noştri nu au inclus în calculul deficitului dobânzile la creditele luate de stat de la băncile comerciale (titlurile de stat) pentru că le "rostogoliseră" la plată pentru anul viitor; la scadenţele de anul acesta, în loc să plătească împrumuturile şi dobânzile lor, statul a emis din nou titluri care le acopereau valorile cumulate.
Şi în felul acesta, au "evaporat" contabil circa 3% din deficitul bugetar, pentru că împrumutul nu intra la calcul.
Ci, doar dobânda.
* "Schema Ponzi" în buget
La sfârşitul anului 2008, PIB-ul nostru era de aproximativ 550 miliarde RON, iar deficitul bugetar a fost de 5,5% din PIB, adică 30, 2 miliarde RON.
În anul 2009, MFP s-a împrumutat de la băncile autohtone pentru a acoperi deficitul, cu o dobândă medie de 14%.
În 2010, cum nu a reuşit să ramburseze nici capitalul, nici dobânzile, ci le-a rostogolit pentru 2011, s-a mai împrumutat o dată cu o dobândă medie de 8%, pentru acelaşi deficit din 2008.
Cumulat, pentru deficitul din 2008, ar trebui să plătim, până la sfârşitul lui 2010, aproximativ 6,6 miliarde de RON.
În 2009, la un PIB de aproximativ 500 miliarde RON, MFP a făcut un deficit de 7,9% din PIB, adică de 39,5 miliarde R
