Într-o perioadă dificilă pentru viitorul Uniunii Europene, alegerile din Marea Britanie consfinţesc instaurarea unui executiv bicefal, format din două partide cu viziuni divergente. FP România vă propune un decriptaj al direcţiei viitoare a Regatului Unit în context european şi atlantic.
De ieri, Marea Britanie are primul guvern de coaliţie de după cel de-al doilea război mondial. Condus de David Cameron si Nick Clegg, noul guvern liberal-conservator este în mare măsură un mariaj politic tactic, de conjunctură, impus pe fondul peisajului electoral validat de alegerile generale din 6 mai. Departe de a fi o alianţă naturală, cu filozofii mai degrabă antitetice, decât convergente, coaliţia dintre conservatori şi liberali democraţi stă sub semnul pragmatismului. Este în mare măsură o coalizare condiţionată şi dictată de momentul electoral. Practic, fiecare parte avea nevoie acută de susţinerea celeilalte. Pe de o parte, conservatorii lui Cameron (care obţinuseră în urma scrutinului 306 mandate) aveau nevoie de liberal democraţii lui Nick Clegg (57 de mandate) pentru a forma o coaliţie majoritară. Pe de altă parte, liberal-democraţii nu se puteau alia cu laburiştii care din 1997 sunt prin excelenţă expresia establishmentului politic. De-altfel, ascensiunea recentă a lui Nick Clegg, liderul liberal-democraţilor se explică în esenţă printr-o retorică a schimbării şi un discurs fundamental antisistem, împotriva continuării status-quo-ului politic. Din această perspectivă, el a fost chiar comparat cu Barack Obama.
Eurofobie cu accente eurofile
Pe fond, noul guvern moşteneşte o gravă criză structurală. Deficitul bugetar al Regatului Unit a ajuns la o valoare de 12% din PIB, un nivel chiar mai mare decăt cel al Greciei şi care recent părea să pună sub semnul întrebării echilibrul zonei euro. Nimeni nu ştie însă, cum vor arăta politicile unui guve
