Criza ne-a aratat tuturor ca nu iarta greselile repetate ale politicienilor. Mai ales atunci cand acestea formeaza un lant nesfarsit care se intinde timp de 20 de ani. Din pacate, ne-a aratat ca nu ne iarta nici greselile noastre. Dincolo de numele partidului aflat acum la putere, dincolo de numele presedintelui, de greselile lor si cele ale predecesorilor lor, incercati sa priviti si in alta parte.
O privire atenta si aspra inspre voi insiva ar fi un prim pas, plin de intelepciune si cu multe beneficii, mai ales in aceste momente. Cum am ajuns aici, cine ne-a adus, cine ne-a impins? Ei sau noi suntem de vina? Unii sunt, desigur, mai vinovati decat ceilalti, insa nu cumva am contribuit cu totii. Cand ambele tabere escaladeaza conflictul cu pasi la fel de rapizi, nu cumva ne aflam in eroare cu totii?
Criza ne-a aratat, inca, doar perspectiva unei posibilitati groaznice. O viata si mai saraca, ca si cum nu am fi trait toata viata aproape doar in saracie si nevoi, un posibil viitor fara slujbe, fara salarii sau cu ele injumatatite, cu preturi si mai mari, pe scurt, o viata si mai chinuita decat am avut vreodata pana acum. Iar la acest capitol, romanii sunt printre primii din Europa. Noi am cunoscut si lipsurile si nevoile si saracia pana aproape ni s-a lipit burta de spate.
Cum ne-am mintit singuri 20 de ani
Dupa Revolutie am vrut mereu sa traim mai bine. Mereu am vrut sa castigam tot mai mult si cat mai repede posibil, sa luam oricum am lua, dar sa prindem tot mai mult. Si de la privat, daca s-ar fi putut, si de la stat, in acelasi timp, si o pensie cat mai mare, furand, inseland, dand spaga daca ar fi fost nevoie, oricat si oriunde, tragand toate sforile de care puteam sa tragem pentru asta.
Sa recunoastem macar acum, cand nu mai avem nici noi incotro si suntem pusi in situatia de a alege intre iesitul in stra
