Investiţiile guvernamentale la Răchiţele îi bucură pe consătenii lui Emil Boc, deşi criza i-a cam lăsat fără locuri de muncă. Ieri, satul lui Boc se pregătea de sărbătoare. Localnicii dereticau prin curţi şi tăiau iarba în curtea din jurul bisericii, crescută deja cam mare, de când primăvara s-a arătat şi în Munţii Apuseni.

n monument dedicat eroilor de război răchiţeni, înălţat în curtea bisericii care tocmai ce a primit bani guvernamentali pentru refaţadizare, va fi sfinţit astăzi de părintele paroh, motiv pentru care oamenii îşi făceau curăţenie în gospodărie. „Veniţi mâine să vedeţi cât de frumos va fi. Monumentul l-am ridicat din donaţiile proprii“, se laudă un localnic care tocmai intră la „răcoare“ - în bufetul din centru satului.

Totuşi, în satul premierului e criză. Dacă înainte de recesiune, majoritatea bărbaţilor „în putere“ lucrau la patroni şi aveau ca principal obiect de activitatea prelucrarea lemnului, astăzi, cea mai mare parte a lor caută să-şi ocupe timpul cu o partidă de poker la bufet.

Cu berea sau tăria în faţă, şi în spate cu televizorul setat pe canalele de ştiri, consătenii lui Emil Boc înjură „miticii“ şi „mogulii“ pentru că se iau de „al lor“, dar şi propria soartă pentru că „de când cu Boc premier, e plin de jurnalişti în sat“.

„Vă rog să ieşiţi. M-am săturat de ziarişti. Fără supărare“, spune administratorul bufetului care, după mai multe discuţii cedează şi pleacă afară. La una dintre mese, trei bătrâni întind o partidă de poker. La masa alăturată alţi doi stau tăcuţi şi urmăresc ştirile. Întrebat de măsurile anticriză privind reducerea pensiilor, unul dintre bătrâni răbufneşte.

„Eu am pensia de 860 de lei. Poate că-i necesară micşorarea, însă eu ce să fac când mai am trei oameni de întreţinut în familie? Aici preţurile-s aproape ca la oraş“, spune Teodor Floca.

E criză, dar e mai bine

Totuş