Ca o femeie responsabila ce sunt, imi fac periodic niste controale mai jos de buric. Nu atat de des pe cat ar trebui, insa imi fac. Mai ales acum, dat fiind ca nu mai sunt asa tanara si imi doresc copii, incerc sa sa ma asigur ca totul e in ordine pentru a putea trece la un moment dat la actiune (nu maine, ok?).
Dar, de cand ma stiu am o problema: prefer sa ma sui pe trambulina aceea, sau ma rog, ce e de fapt (pentru ca eu o numesc “trambulina”, mi se pare mai amuzant) si sa-mi asez picioarele unul in China si celalalt in America de Nord- in fata unei femei. Niciodata nu mi-au placut barbatii care privesc insistent, cu ochi de vultur “meserias “, iar cu un instrument rece si metalic scotocesc prin adancurile “de sub buric” ale femeii, mereu i-am ocolit, prima intrebare dupa o programare a fost mereu “este vorba de o doamna doctor, si nu de un domn doctor, m-am facut inteleasa, nu-i asa?”.
Desi nu sunt o persoana pudica (absolut deloc) nu ma simt deloc confortabil in anumite situatii, cand controlul e detinut de barbati, intre acestea fiind si controlul ginecologic periodic.
Asadar, hotarata sa –mi fac un check de rutina, am facut o programare, fiindca mai nou am un loc unde ma duc regulat, n-am uitat sa ma programez in timpul de lucru al “doamnei doctor” (pentru ca stiam ca in clinica respectiva activeaza si “domni” la departamentul “departarea picioarelor cu gratie, rabdare si tutun”).
Zis si facut, m-am pregatit constiincios, ba m-am gandit ca ar fi indicat, daca tot sunt in prezenta unei femei, sa –mi las lenjeria intima la locul ei in dulapior, si sa-mi arunc o rochie comoda, gata de dat jos in timp record.
La receptia clinicii, mi s-a spus binevoitor ca trebuie sa mai astept, intrucat s-au facut niste programari gresite si momentan treaba “e bramburita” (nu mi s-a spus asa, am uitat ce, am scris eu acum ce mi-a venit in minte mai r
