Faţă de 700.000 de bugetari în urmă cu zece ani, numărul celor care lucrează la stat este acum dublu. Şi întrebat din ce va majora pensiile, fostul ministru al Finanţelor, Varujan Vosganian, a răspuns: "Din PIB!". Având în vedere că economia e în recesiune şi sectorul privat - direct productiv - are nevoie de mai puţine servicii publice, nu se mai justifică aceleaşi costuri cu personalul bugetar. De asemenea, dacă PIB-ul este în scădere, firesc ar fi ca pensiile să se micşoreze, aşa cum s-au majorat când era în creştere, dacă mergem pe "algoritmul" lui Vosganian.
Aşadar, la prima vedere, soluţia reducerii salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% ar părea o variantă mai bună decât majorarea principalelor taxe, precum cota unică şi TVA, care afectează mediul de afaceri. Dar asta numai dacă se aruncă o privire din avion, pentru că dacă ne uităm mai atent, sunt băgaţi în aceeaşi oală toţi, buni şi răi. Se aplică, practic, o "curbă de sacrificiu", ca în primăvara anului 1933, când a avut loc reducerea salariilor bugetarilor şi a pensiilor cu 10-12,5%. Asta după ce, în prealabil, s-au contractat împrumuturi care, "în marea lor majoritate de 85%", n-au fost utilizate "în investiţiuni producătoare de venituri", după cum arată Gh. M. Dobrovici într-o carte din 1934, care analizează creditele angajate de stat în perioada 1823-1933.
Cu alte cuvinte, în loc să fie "atacate" frontal zonele care destabilizează bugetul consolidat, se acţionează de-a valma, la fel ca în perioada interbelică, aruncând pesticide din avion. Şi, din câte se ştie, fostul ministru al Finanţelor, Gheorghe Pogea, a identificat zonele de dezechilibru încă de anul trecut. El a răspuns jurnaliştilor care l-au întrebat de ce numărul angajaţilor statului creşte în plină recesiune, că de vină sunt administraţiile locale. Ba mai mult, iniţial chiar a solicitat o reducere masivă a s
