Este directorul Muzeului Naţional al Agriculturii din Slobozia, preot şi un dinamovist împătimit.

Născut în ziua de „Bunavestire“, la Constanţa, Răzvan Ciucă şi-a petrecut copilăria pe Valea Trotuşului, la Comăneşti, a urmat facultatea la Bucureşti şi conduce de două decenii destinele Muzeului Agriculturii de la Slobozia. A fost un aventurier, după cum se declară. „Toată viaţa am tânjit după libertate, am căutat coclauri şi oameni la care să mă minunez şi care să nu mă priponească. Aşa se face că, fiind la Cluj, la 3 ani am fugit la ţigănci. M-a găsit mama în cort, mâncând peşte cu mămăligă“, povesteşte melancolic Răzvan Ciucă. Bătaia e ruptă din Rai Deşi este un apreciat istoric şi muzeograf, nu i-a plăcut istoria dintotdeauna. Îşi aduce aminte cum a ajuns să aprecieze lucrurile vechi şi să preţuiască trecutul. „Făceam şcoala la Comăneşti, în palatul fostei familii boiereşti Ghica. Eram un ştrengar pus pe rele, stricam chiar şi sobele din clădire. Într-o zi m-a văzut tata. Doamne, ce bătaie mi-a dat!... şi mi-a zis să muncesc toată viaţa să pun la loc. Şi asta am făcut“, spune emoţionat marele om de cultură. Tribut pentru ţăran A urmat apoi cursul firesc al lucrurilor: a terminat Facultatea de Istorie, dar şi Facultatea de Teologie. După ce a şi-a luat licenţa a fost profesor, iar în 1971 a devenit directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa. În 1990 a pus bazele unui proiect care îl face cunoscut în întreaga lume: Muzeul Naţional

al Agriculturii. „Iubesc tradiţiile şi iubesc oamenii care trudesc cu sudoare pe câmp. Muzeul Agriculturii a apărut ca un tribut pentru ei“, mărturiseşte Răzvan Ciucă. Viaţa ca o artă Majoritatea timpului şi l-a petrecut străbătând ţara-n lung şi-n lat, după artefacte. Bărbatul declară mândru că a avut parte de multă

înţelegere din partea familiei care l-a susţinut de-a lungul timpului. „Soţia mea Maria este o femeie vrednică,