A avut carte de muncă de la 15 ani şi a muncit până la 69 de ani. Mureşeanul a fost strungar, lăcătuş mecanic, inginer şi director de companie

La vârsta când adolescenţii din ziua de azi umplu cluburile şi discotecile, Ioan Băciulesc era încadrat în grila 7 de salarizare, a doua ca mărime din fabrica în care lucra. „Pe vremea mea erau două tipuri de licee: cel industrial şi cel teoretic. Eu am ales pe cel industrial. După doi ani, liceul s-a desfiinţat iar noi am fost trimişi ucenici la fabrica de piese Encel Mauriciu din Târgu-Mureş, actualul Matricon iar eu am început cu strungăria. La 15 ani aveam carte de muncă şi am fost prima generaţie care a lucrat în trei schimburi. Atunci s-a înfiinţat schimbul trei. Ghiciţi ce schimb am prins eu în prima mea zi de muncă", surâde Băciulescu

Şi-a terminat studiile în paralel

În paralel cu meseria de strungar, Băciulescu şi-a terminat liceul apoi facultatea politehnică de la Cluj. În 1967 s-a întors în aceeaşi fabrică numai că de data aceasta era inginer în tehnica construcţiilor de maşini. „Erau la vremea aceea şase strunguri automate. Au venit şi mi-au spus că strungurile acelea n-au fost pornite vreodată şi dacă pot să fac ceva. Am luat documentaţia şi după câteva zile i-am anunţat că am putea face 300 de tipuri diferite de piese. Nu m-a crezut nimeni iar de şeful meu au râs ceilalţi ingineri la şedinţă. N-a durat mult şi am şi dovedit că se puteau face" spune bătrânul. Câteva studii postuniversitare l-au propulsat şef de filială la dezvoltarea nucleului de proiectare asistată. Atunci a prins primele modele de computere româneşti: Coral şi Independent 100.

Revoluţia i-a schimbat viaţa

În 1990, Băciulescu a renunţat la fabrică şi a devenit membru în comisia de statistică până în 1993. În 1994 a pus bazele primei societăţi de investiţii financiare, Romaxa. „Eram în total 24 de acţionari însă eram