Sectoare vitale ale economiei venezuelene, precum telecomunicaţiile şi sistemul energetic, ba chiar şi organizarea armatei şi tehnica militară avansată au fost plasate de Hugo Chavez sub controlul „consilierilor“ cubanezi.

Cu toate că Hugo Chavez, preşedintele venezuelean, susţine din răsputeri că „socialismul bolivarian“ pe care încearcă să-l instaureze în ţară este foarte diferit de regimul comunist din Cuba (măcar prin faptul că permite existenţa pluripartitismului), fostul ofiţer dă din ce în ce mai multe semne că se inspiră din metodele de la Havana pentru a păstra puterea. Ba, mai mult, confruntat cu o scădere de popularitate fără precedent în cei 11 ani de când se află în fruntea Venezuelei, Chavez pare dispus să importe şi experienţa infamei Securităţi cubaneze pentru a nu pierde din mână controlul ţării.

Relaţia specială a lui Chavez cu regimul castrist datează încă din anii ‘90, când, după lovitura de stat eşuată pe care a condus-o în Venezuela în 1992, a fost întâmpinat cu o primire triumfală, de erou al revoluţiei, la Havana. Totuşi, relaţia dintre cele două state a devenit mult mai strânsă din 2003, când, printr-o serie de tratate bilaterale, s-au parafat schimburi ce ar fi urmat să fie utile ambelor părţi: Venezuela urma să livreze Cubei zilnic 100.000 de barili de petrol la un preţ modic, statul comunist din Caraibe urmând să trimită specialişti în Venezuela, care să ajute în procesul de modernizare a ţării. Chavez şi-a păstrat relaţia specială cu Fidel Castro şi după ce acesta s-a îmbolnăvit, fiind unul dintre vizitatorii săi fideli.

Primii specialişti cubanezi care au sosit în Venezuela au fost medicii, de care era mare nevoie în mahalalele oraşelor mari, lipsite de vreo asistenţă medicală până atunci, trăind în mizerie şi fără minimele condiţii ale vieţii moderne. Fireşte, asistenţa medicală a fost primită cu multă bucurie de săr