Tensiunea indusă în lumea occidentală de violenţele din Grecia e un semn că revenirea din criză e nesigură, fragilă şi mai degrabă iluzorie. Protestele de la Atena au fost imediat resimţite pe Wall Street, unde piaţa de mărfuri a căzut brusc - şi, din fericire, doar pentru o scurtă perioadă - cu o mie de puncte. Cum e posibil aşa ceva?

În fond, Grecia e o ţară de vreo zece milioane de locuitori, cu un turism înfloritor, cu o climă fără ierni lungi. Cum de însuşi leagănul civilizaţiei europene şi occidentale se năruie sub privirile năucite ale lumii întregi ce nu-şi aminteşte că tinerii care spărgeau geamurile instituţiilor publice o făceau exact în locul în care cel mai ilustru dintre greci, Socrate, înghiţea acum două milenii şi jumătate cucută?

E posibil, pentru că economia planetară e un organism viu, iar nervul atins în degetul mic al piciorului iradiază instantaneu în creier. Băncile greceşti — cele ameninţate în clipa de faţă de instabilitatea socială şi politică din ţară — sunt racordate la sistemul financiar vest-european, care, la rândul lui, e în strictă interdependenţă cu cel american. Chiar dacă relaţiile economice directe dintre Statele Unite şi Grecia reprezintă pentru Wall Street un procent mic, trebuie luate în considerare segmentele mai puţin vizibile, dar cu un potenţial exploziv de mare amploare: cel al împrumuturilor financiare. Relaţiile bancare dintre Statele Unite şi ţările europene se cifrează azi în jurul a 3,6 trilioane de dolari, dintre care peste un trilion în împrumuturi către Franţa şi Germania şi 200 de miliarde către Spania. Orice fisură de neîncredere se propagă cu o viteză uluitoare, zguduind temeliile unei construcţii pe care ultimii doi ani de nesiguranţă şi frică le-au şubrezit profund.

Chiar dacă economia americană funcţionează mai bine decât acum un an, specialiştii vorbesc despre exis