Comparaţiile dintre Olanda şi România, în designul grafic, au constituit temele conferinţelor susţinute de criticul olandez de design Max Bruinsma şi, respectiv, de Luminiţa Batali, în cadrul unui adevărat laborator de identitate vizuală europeană. „Atelier Tipografic 2/ Design/ Politics/ Europe“ a fost un workshop în cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, la care au participat 34 de studenţi în graphic design şi istoria artei din Olanda, Austria şi România, organizat remarcabil, în pofida contextului economic, deDinu Dumbrăvician, Hans Bocking, Piet Gerards şi Marjan Groot. Un excelent vorbitor, Max Bruinsma a prezentat în conferinţa sa eforturile de clarificare a identităţii vizuale ale unor instituţii ale statului olandez, în spiritul acelei eliberări de heraldica stufoasă, simbolic asociată cu exclusivismul financiar şi politic (cum arată Wally Olins în cartea sa Corporate Identity). De altfel, criticul a semnalat judicios rădăcinile adînci ale tendinţei spre abstractizare în designul grafic olandez, pe de-o parte, în tot ce a însemnat, de la arhitectură, la produs şi grafică De Stijl, şi, pe de alta, în austeritatea calvinistă a Olandei. Între logourile şi programele de design prezentate s-au numărat cele realizate în anii ’80 de R.W.D. Oxenaar şi J.J. Kruit pentru guldenul olandez, designuri de monedă de hîrtie, care au stabilit repere în domeniu prin compoziţie geometrică, imagistică originală (tema florii soarelui, a farului, în locul binecunoscutelor personalităţi istorice), elemente de siguranţă şi cele pentru P.T.T. (Poşta olandeză) de Pieter Brattinga în anii ’60 (ulterior continuate de Studio Dumbar în ’89). Logoul pentru PTT de Brattinga uneşte caracterele sans-serif, simbolicul corn al poştei de odinioară într-o compoziţie perfect armonioasă şi clară. Aceeaşi tendinţă spre maximă claritate şi inteligibilitate se putea observa din