Infăşată intr-o pânză uriaşă (cam ca, păstrând proporţiile şi intenţiile, ţesăturile in care entitatea artistică bifrons numită Christo a impachetat varii clădiri ale lumii de la Pont Neuf la Reichstag), pe care se află imprimată imaginea unui tablou al lui Viorel Mărginean, clădirea primăriei lui Neculai Onţanu n-a arătat niciodată mai bine. Vela pictată (care a mai fost plimbată şi la Paris, la sediul UNESCO, şi, apoi, la marea retrospectivă V.M. de la MNAR din 2004) a anunţat deschiderea unei expoziţii-eveniment la galeria Dialog, care alătură, pentru intâia oară, producţiile plastice ale intregii familii Marginean: seniorul, Viorel, doamna lui, Olga Morărescu-Mărginean, Alexandru Ioan, fiul şi Mlak-Mihnea, nepotul. La vernisaj (5 mai, ora 14,00) lume buluc, cataloage expoziţionale risipite cu mărinimie, şi câteva prezenţe ale unor politicieni cu alură de amfitrioni, care, până la sosirea lui Dan Hăulică, cel ce avea să rostească discursul inaugural, au coagulat atenţia numeroşilor participanţi. E vorba despre Gabriel Oprea, Şerban Mihăilescu şi N. Onţanu, faimoşii foşti independenţi din Parlament care, acum, şi-au arătat făţiş pofta comună pentru artă.

După splendida retrospectivă de luna trecută pe care galeria ArtSociety i-a organizat-o lui Viorel Mărginean (şi care, in ciuda dimensiunilor cuminţi ale sălilor-gazdă, poate fi considerată, graţie panotajului, selecţiei şi potrivirii fără cusur a operelor pe simeze, cea mai izbutită expoziţie bucureşteană dedicată artistului), Ruxandra Garofeanu, dând curs aspiraţiei sale de a infăţişa publicului ce inseamnă "dinastiile artistice" româneşti, a strâns in sala galeriei Dialog, al cărei curator este, operele a trei generaţii artistice Mărgineanu. Dominant, desigur, ca impact şi ca număr de lucrări expuse, este Viorel Mărgineanu (n. 1933): in general lucrări ample, din diverse perioade ale creaţiei, cu