Principala problemă a sistemului de medicină legală din România rămâne lipsa de personal, astfel că în 30 dintre cele 36 de servicii de medicină legală judeţene din întreaga ţară, un legist deserveşte peste 100.000 de locuitori, potrivit raportului de activitate pe 2009 al reţelei de medicină legală.

Aceasta este formată din Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“, cinci institute de medicină legală în Iaşi, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Craiova, Timişoara, 36 de servicii de medicină legală judeţene şi 11 cabinete medico-legale, subordonate serviciilor judeţene.

Media de un legist la 100.000 de locuitori este caracterizată în raport drept un „minim minimorum“ aflat la limita funcţionalităţii sistemului medico-legal. Situaţia cea mai dramatică este înregistrată în judeţele Vrancea, Sălaj, Dâmboviţa, Călăraşi, Ialomiţa, Giurgiu şi Teleorman. De asemenea, în raportul de activitate se consemnează că sunt judeţe unde lucrează doar doi medici legişti, autorii documentului întrebându-se ce se întâmplă când unul dintre ei este bolnav, având în vedere că în fiecare judeţ se efectuează două-trei autopsii zilnic, iar unul dintre medici trebuie să fie permanent de gardă, pentru urgenţe.

Totodată, se arată în raport, în fiecare an creşte numărul de autopsii şi expertize efectuate, în timp ce numărul celor care activează în cele 53 de unităţi care formează reţeaua de medicină legală din România scade anual, prin pensionări sau demisii, fără să existe posibilitatea de a face noi angajări. Faptul că sistemul nu îşi poate organiza singur politica de personal îi afectează pe angajaţi, care oricum îşi desfăşoară activitatea în condiţii dificile, se arată în raport.

A doua problemă gravă a sistemului de medicină legală descrisă în Raportul de activitate pe 2009 se referă la dotarea slabă a unor unităţi din ţară. Potrivit raportului, trei servicii de medici