Atât am auzit în ultimii cinci ani spus, ba cu mândrie de-aia locală gen: "Ia uite ce fii mândri are satul meu!", ba ţâşnind nervos printre dinţi: "Păi de unde putea să vină? Din Constanţa, oraşul marinarilor, al prostituatelor şi-al hoţilor...", vizavi de originile preşedintelui, că m-am plictisit. Că degeaba se spune c-ar fi, dacă nu e. Şi de-ar fi fost, tot degeaba, că nu se vede. Păi, cum vine asta? Fiecare om care s-a cocoţat în fruntea ţării a făcut ceva de-acolo pentru locul de baştină.
Se ştie foarte bine cum a înflorit Scorniceştiul - leagănul celui mai iubit fiu al poporului, de-atunci (şi de-acum, poate chiar ceva mai mult). Au mai fost... acu' na, că vin şi Răchiţelele din urmă. Păi răsar sălile astea de sport ca florile de concurs (cu mari in-vestiţii) - şi cresc, ca să încapă în ele toată suflarea la vreun meci intersătesc sau, de ce nu, la vreo nuntă - prin satele mai-înstăriţilor noştri conducători (Bine, nu ştiu ce-o fi făcut Flutur prin Botoşana, că sătenii nu-l prea simpatizează de când s-a ajuns, dar drept e că ansamblul acela monumental - ca şi urâţenie desigur - cu miel împăiat, ouă gigantice şi urări electronice nu cred că a produs vreun serviciu Sucevei şi nici nu mi-aş dori ceva similar prin preajmă că poate dăuna grav liniştii interioare).
Dar trebuie să recunosc că mă cam roade invidia pe Răchiţele, satul premierului, unde se va ridica o mândreţe de sală de sport. Că aici, la malul mării, n-avem nici măcar piscină publică. A fost una, dar s-a transformat în... Bingo! La noi, ca să-ţi dai copilul la un sport, două-trei ore pe săptămână, îţi trebuie şi un salariu generos. În rest... îţi propteşti odrasla în faţa televizorului sau a calculatorului şi apoi stai şi asculţi cât de dăunător e sedentarismul pentru copii, dar mai ales cât de rău le fac privitul la tv şi jocurile pe calculator.
Terenuri de sport (t
