Două sînt punctele de interes ale volumului Str. Revoluţiei Nr. 89 coordonat de Dan Lungu şi de Lucian Dan Teodorovici la Editura Polirom: pe de o parte, e vorba despre o colecţie de amintiri şi impresii „la cald“ ale unor personalităţi culturale ce ar putea contura o hartă emoţională inedită a Revoluţiei din decembrie 1989.

Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici (coordonatori) , Str. Revoluţiei Nr. 89, Editura Polirom, Iaşi, 2009, 228 p.

Pe de altă parte, volumul e un prilej de reflecţie „la rece“ – asupra celor 45 de ani de regim comunist din România şi asupra celor 20 de ani de tranziţie. Evocarea Revoluţiei e filtrată prin două prisme: în primul rînd, toţi cei ce scriu sînt intelectuali şi, automat, vor nuanţa, judeca şi stiliza evenimentele trăite, aruncîndu-se deseori în largi divagaţii eseistice pe marginea lor; în al dolea rînd, cei 20 de ani scurşi de la evenimentele din decembrie, cu lecţiile amare ale tranziţiei, îi vor face pe mulţi dintre autori să se jeneze de „naivitatea“ şi de „optimismul“ pe care le asociază trăirilor de atunci.Kapitalism vs comunism În deschiderea celui mai recent film al său, Kapitalism – reţeta noastră secretă, Alex Solomon afirmă, adresîndu-se, parcă, juriului dintr-un festival occidental, că (citez aproximativ) „la 20 de ani de la Revoluţie, cei mai mulţi dintre compatrioţii mei cred că se trăia mai bine pe vremea lui Ceauşescu“. Nu ştiu dacă e o opinie împărtăşită de majoritatea românilor, însă, cu siguranţă, proliferarea ei reprezintă o formă periculoasă de scleroză, după două decenii libere de comunism. E un fapt pozitiv, astfel, că mulţi dintre autorii care au răspuns invitaţiei Editurii Polirom insistă să ilustreze, dincolo de bruiajul impresiilor proaspete ale kapitalismului românesc, realitatea crîncenă a vieţii de dinainte de 1989. Împrospătarea memoriei funcţionează ca avertisment – nimeni nu ar tr