AMOS OZ (n. 1939) este cel mai important prozator şi eseist israelian, cunoscut în întreaga lume şi tradus în 35 de limbi. Primul său volum de povestiri, Acolo unde urlă şacalii, apare în 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). După succesul răsunător al romanului Soţul meu, Mchael (1968), scriitorul continuă să publice cărţi de ficţiune: Pacea perfectă (1982), Cutia neagră (1987), distins cu Premiul Femina Étranger, Să cunoşti o femeie (1989), Fima (1991), Sănu pronunţi: noapte (1994; Humanitas Fiction 2010), Pantera din subterane (1995), Aceeaşi mare (1999), (2002; Humanitas Fiction, 2008), Deodată în adâncul pădurii (2005; Humanitas, 2010), Rime pentru viaţă şi moarte (2007; Humanitas Fiction, 2009), Scene din viaţa la ţară (2009). Amos Oz este autorul mai multor volume de povestiri şi de eseuri literare şi politice, dintre care amintim Cum să lecuieşti un fanatic, apărut la Editura Humanitas în 2007. Printre numeroasele distincţii primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalana pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) şi Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008).
Totul începuse cu mulţi ani înainte să vină pe lume copiii din sat, în zilele în care părinţii lor erau ei înşişi copii: dintr-odată, într-o noapte de iarnă cu zăpada viscolită de crivăţ, toate animalele s-au făcut nevăzute, vitele şi orătăniile de prin ogrăzi, zburătoarele, peştii, gâzele şi târâtoarele, iar a doua zi dimineaţa rămăseseră doar sătenii şi copiii lor. Emanuela, care avea pe atunci nouă ani, i-a dus aşa de mult dorul pisicii ei tigrate, Tima, că a plâns săptămâni în şir. Tima fătase trei pisoi, doi tigraţi ca ea şi unul roşcovan şi jucăuş, căruia îi plăcea să pretindă că e o şosetă făcută ghem şi să se pitească într-o gheată. În n
