Etnobotanic a fost destul de prezent în discursul public românesc, în massmedia si chiar în dezbaterile parlamentare. Unele contexte sunt perfect acceptabile - atunci când se vorbeşte, de exemplu, de produse sau substanţe etnobotanice -; în schimb, o îmbinare lexicală - plante etnobotanice - a trezit îndreptăţite suspiciuni şi amuzamente.

Aşa cum au observat mai mulţi vorbitori, sintagma, în care adjectivul etnobotanic repetă parţial conţinutul semantic al substantivului plante, are caracteristicile unui veritabil pleonasm.

În DEX, substantivul etnobotanică apare cu o definiţie destul de restrânsă („studiu al denumirilor populare ale plantelor"); această specializare nu corespunde însă decât în parte sensului pe care îl are termenul ştiinţific internaţional. În Trésor de la langue française informatisé (TLFi), substantivul ethnobotanique este explicat ca desemnând „studiul raporturilor dintre un grup uman şi floră", o disciplină care aparţine etnobiologiei („studiul raporturilor dintre un grup uman şi mediul său"). În termenul interdisciplinar s-au contopit etnologia şi botanica: relaţiile omului cu mediul său incluzând atât atribuirea de nume (sensul din DEX), cât şi folosirile medicinale sau magice ale plantelor. Utilizarea unor plante, în diferite civilizaţii, pentru a obţine efecte halucinogene este doar o parte a domeniului etnobotanic - dar aceasta este singura pe care o reţine utilizarea codificată actuală. În mesajele comerciale, termenul este folosit ca un eufemism, mai exact ca un paravan pentru vinderea de produse ilegale sau aflate la limita legalităţii: „acest site este dedicat în întregime plantelor etnobotanice rare" (etnoplant.ro).; În legea mai veche (care vorbea de „plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe", Legea 143/2000) şi în dezbaterile parlame