Ar putea părea o impietate din partea mea să consemnez cartea lui Teodor Vârgolici* doar ca o ediţie de documente, ignorând rememora-rile în care aceste documente sunt încadrate.

Cum impietatea nu-mi stă în fire, precizez că scriu despre carte aici şi nu altundeva, deoarece, din cauza caracterului ei hibrid, riscă să cadă în afara sferei de interes atât a cronicarilor, cât şi a istoricilor literari. Profit, deci, de împrejurare pentru a semnala documentele pe care le conţine, împreună, desigur, cu contextul memorialistic hărăzit de autor.

Volumul se alcătuieşte dintr-o suită de profiluri literare, deghizate în memorialistică. O memorialistică blândă, necorozivă, care tinde să se obiectiveze şi, de aceea, face apel la document. Se poate spune chiar că memorialistica nu există, pentru Vârgolici, decât ca auxiliar al istoriei literare şi numai în măsura în care reuşeşte să se ridice deasupra afectelor celui care scrie. Documentele

- mai ales scrisori, dar nu numai - „jalonează" rememorarea şi, chiar dacă nu toate sunt relevante din punct de vedere literar, contribuie la configurarea unei atmosfere de autenticitate. Mai adaug, spre a incita la lectură, că majoritatea sunt inedite.

Cele 10 profiluri literare sunt aşadar dedicate, în ordine, lui G. Călinescu, Perpessicius, Gala Galaction, Ovidiu Papadima, Tudor

Vianu, I. M. Raşcu, Ioana Postelnicu, Marin Sorescu, Mariano Baffi şi Paolo Soldati. După cum se vede, scriitori de prim rang sau, măcar, nu lipsiţi de o oarecare notorietate, precum şi doi românişti italieni, implicaţi, în anii '70, în promovarea literaturii noastre în Peninsulă. Dacă, aşa cum spuneam, nu toate documentele sunt de primă mână, se poate afirma că, datorită emiţătorilor lor, multe ne suscită curiozitatea. Este de apreciat precauţia lui Teodor Vârgolici, care le-a păstrat, ca şi generozitatea de a