Convingerea lui Valeriu Stoica, privitoare la necesitatea sporirii vocii creştin-democrate din cadrul PDL, survine într-un moment de cumpănă al partidului. Manetele de execuţie sunt în mâna aşa-zişilor veterani de orientare liberală.

În acest context, schimbarea la "faţă şi la suflet" propusă de Teodor Baconschi presupune o imposibilitate, adică transfigurarea formaţiunii Boc et comp. într-o grupare de oameni politici care să uite politica pe care au făcut-o până acum.

Există în PDL, la vârf, concentrată o putere politică ce nu poate ieşi din manualul inaugurat în '90 de Iliescu şi încă ţinut în viaţă de nucile tari din actualul PSD.

Schimbarea la faţă e posibilă, dar cea privitoare la suflet stă sub semnul incertitudinii, deoarece, fatal, este interdependentă de celelalte "suflete" din politica românească. PDL-ul se va schimba la suflet atunci când o va face şi PSD-ul, şi PNL-ul.

Cât despre iminenta moarte a partidelor care nu vor pricepe necesitatea schimbării, este adevărat. Dar nu prea curând. România mai rămâne, un timp, un teren propice pentru toate scârnăviile care vor să-şi facă poftele în aplauzele de admiraţie ale poporului. Convingerea lui Valeriu Stoica, privitoare la necesitatea sporirii vocii creştin-democrate din cadrul PDL, survine într-un moment de cumpănă al partidului. Manetele de execuţie sunt în mâna aşa-zişilor veterani de orientare liberală.

În acest context, schimbarea la "faţă şi la suflet" propusă de Teodor Baconschi presupune o imposibilitate, adică transfigurarea formaţiunii Boc et comp. într-o grupare de oameni politici care să uite politica pe care au făcut-o până acum.

Există în PDL, la vârf, concentrată o putere politică ce nu poate ieşi din manualul inaugurat în '90 de Iliescu şi încă ţinut în viaţă de nucile tari din actualul PSD.

Schimbarea la faţă e posibilă, dar cea priv