Este directorul Muzeului Naţional al Agriculturii, preot în Parohia „Bunavestire“ şi un dinamovist împătimit.

Născut în zi de „Bunăvestire“, la Constanţa, Răzvan Ciucă şi-a petrecut copilăria pe Valea Trotuşului, la Comăneşti, a urmat facultatea la Bucureşti şi conduce de două decenii destinele Muzeului Agriculturii de la Slobozia. A fost un „aventurier“, după cum se declară.

„Toată viaţa am tânjit după libertate, am căutat coclauri şi oameni la care să mă minunez şi care să nu mă priponească. Aşa se face că, fiind la Cluj, la 3 ani am fugit la ţigănci. M-a găsit mama în cort, mâncând peşte cu mămăligă“ declară melancolic Răzvan Ciucă.

Bătaia e ruptă din rai

Deşi este un apreciat istoric şi muzeograf, nu i-a placut istoria dintotdeauna. Îşi aduce aminte cum a ajuns să aprecieze lucrurile vechi şi să preţuiască trecutul.

„Făceam şcoala la Comăneşti, în palatul fostei familii boiereşti Ghica. Eram un ştrengar pus pe rele, stricam chiar şi sobele din clădire. Într-o zi m-a văzut tata , Doamne ce bătaie mi-a dat!... Şi mi-a zis sa muncesc toată viaţa să pun la loc. Şi asta am făcut“ spune emoţionat marele om de cultură.

A urmat, apoi, cursul firesc al lucrurilor: a terminat Facultatea de Istorie şi Facultatea de Teologie. După ce a şi-a luat licenţa, a fost profesor, iar în 1971 devine directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa. În 1990, pune bazele unui proiect care îl face cunoscut în întreaga lume: Muzeul Naţional al Agriculturii.

„Iubesc tradiţiile şi iubesc oamenii care trudesc cu sudoare, la munca câmpului. Muzeul Agriculturii a apărut ca un tribut pentru ei“, mărturiseşte Răzvan Ciucă.

Viaţa ca o artă

Majoritatea timpului şi l-a petrecut străbătând ţara-n lung şi-n lat, după artefacte. Declară mândru că a avut parte de multă înţelegere din partea familiei.

„Soţia mea, Maria, este o femeie vrednică,