Rusia şi Statele Unite au semnat un nou tratat strategic de reducere a armelor nucleare (START). Oficial, tratatul impune reducerea cu o treime a arsenalului, dar, de fapt, fiecare parte va dezafecta doar câteva zeci de arme. Cu toate acestea, tratatul este o realizare considerabilă. În acest fel se normalizează relaţiile politice dintre cele două ţări, facilitând cooperarea lor în continuare. Întoarcerea armelor nucleare strategice în centrul politicii mondiale amplifică importanţa politică a Rusiei şi subliniază domeniul în care această ţară încă se poate afirma ca o superputere. De asemenea, Barack Obama, considerat cel mai productiv şi progresist preşedinte al Statelor Unite ale Americii din ultimele decenii şi, posibil, pentru mulţi ani de acum înainte, are la rândul său de câştigat din acest nou acord START.

După semnarea tratatului, SUA au găzduit un summit pentru securitate şi neproliferare nucleară, evenimente care arată că Administraţia Obama a făcut din lupta împotriva proliferării nucleare o mar-că a politicii guvernamentale. Cele câteva acorduri la care s-a ajuns în timpul summitului, deşi binevenite, nu au fost la fel de semnificative ca impresia pe care summitul a creat-o, şi anume că li-derii lumii sunt gata să lucreze împreună pentru a opri proliferarea nucleară. Dezbaterile despre rolul armelor nucleare în lumea modernă, pre-cum şi în viitor sunt doar începutul. Sistemul mondial pe care discuţiile din trecut despre armele nucleare s-au bazat a devenit aproape de nerecunoscut, ceea ce pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al mentalităţii şi al conceptelor moştenite de la acest sistem. Esenţa problemei este aceasta: este evident că armele nucleare sunt imorale. O bombă atomică este de milioane de ori mai imorală decât o sabie, de sute de mii de ori mai imorală decât o puşcă, de mii de ori mai imorală decât o mitralieră şi de sute de