De ce Băsescu îl mai ţine în braţe pe Boc? Boala durează de mult. După hapul Tăriceanu, care i-a stat în gât patru ani, “preşedintele jucător” avea nevoie de un premier paiaţă. Aşa că, desemnându-l de ochii lumii în decembrie 2008 pe Stolojan şi, prin dictarea listei Cabinetului, silindu-l pe orgoliosul finanţist să renunţe, a avut cale liberă spre a-l instala premier pe Boc. De atunci Băsescu a tot jucat: ba sârba, ba ciuleandra, tot ce-a dorit. Până când, beat de putere, s-a jucat cum a vrut cu ţara, cu un elec- torat sedus de şmecherii ieftine. Electorat care abia acum îşi dă seama că avalanşa de abuzuri, de reglementări neconstituţionale, de contaminare şi umflarea schemelor cu o clientelă hrăpăreaţă şi coruptă a dus ţara în haos nu doar instituţional, ci şi economic. Pentru că în ceaţa haosului au proliferat hăpăitul corupţilor, afacerile oneroase cu statul, prăduirea a miliarde de euro, iar titularul Cotrocenilor nu poate spune că n-a ştiut.
S-a ajuns astfel la prefalimentul statului, la mizeria financiară. Preşedintele n-o poate lăsa simplu la pasivul Cabinetului Boc. Dar dacă ar recunoaşte-o, pentru Băsescu ar fi ca şi cum şi-ar asuma-o. Aşa încât caută disperat ieşirea prin tâlhărirea întregii populaţii, iar în perspectivă, consecinţa inevitabilă a ceea ce a mai rămas din economia privată.
Se zvoneşte că, după ce va trimite la FMI iresponsabila Scrisoare, “vătraiul” prezidenţial va fi dat la fier vechi. Vom vedea. Dar Băsescu e prins în propria capcană. Chiar jertfirea lui Boc la congresul portocaliu ar fi târzie. Acest ultim mandat, de care probabil se va crampona, va fi pentru Băsescu unul trist, cu ţuţări şi jandarmi în jur, cu frica străzii şi ura unei societăţi care realizează că a fost crunt păcălită.
