Expoziţia 10 pentru deceniul X, organizată de Elite Art Gallery la Galeria Municipiului Bucureşti, a prilejuit întîlnirea publicului cu o serie de artişti formaţi în anii ’90. Picturile acestora pot fi admirate pe simeze pînă pe 16 mai 2010, dată după care vor putea fi văzute în configuraţia propusă (doar) în catalogul expoziţiei. În numărul anterior din Observator cultural am stat de vorbă cu Constantin Cioc, Cosmin Petru Paulescu, Florian Lucan, Florin Mocanu şi Francisc Chiuariu. Continuăm discuţia în compania lui Octav Popescu-Pilat, a Ralucăi Ilaria Demetrescu, a lui Roman Tolici, a Suzanei Da şi a lui Tudor Marinescu. Prin această serie de interviuri încercăm să aducem în atenţia publicului o perioadă de creaţie deopotrivă interesantă şi puţin cunoscută. Octav POPESCU-PILAT: În anii ’90, atmosfera socială şi economică era în principiu atît de urîtă, încît aveam senzaţia că nimic din această ţară nu va evolua. Pe mine nu m-a interesat subiectul militant/angajat, fiind întotdeauna preocupat de natură. Nu prea mă mişcă evenimentele cotidiene, pe care le consider cumva normale (chiar în eventuala lor anormalitate). Mă întorc mental în Renaştere, la perioada în care artiştii aveau surse de inspiraţie precum religia sau natura, capabile să dăinuie mai mult timp. Cred că fiecare învăţăcel ce devine artist îşi creează, odată cu trecerea vremii, propriul limbaj. Doar cînd ajunge să posede un lexic bogat, reuşeşte să folosească în lucrările sale exact atît cît trebuie încît să transmită privitorului – orice nivel ar avea acesta – suficientă informaţie şi emoţie. Este nevoie de un fir conducător în actul receptării, care pleacă într-un fel de la artist şi se prelungeşte pînă la public. Mă simt mai apropiat de desen, de reprezentarea prin formă. Cred că ar fi trebuit să fac – şi chiar voi face, probabil – sculptură. Pentru mine, chintesenţa stă în formă, deşi îi ad