Guvernul actual ştia de mai bine de un an că este necesară reducerea cheltuielilor publice. În ciuda acestui fapt, măsuri concrete şi co­erente au în­târziat să apară. Politicile recente dure de reducere a cheltuielilor bugetare au iscat, după cum era şi normal, discuţii intense. Însă, magnitudinea ajustărilor necesare pentru readucerea pe o traiectorie sustenabilă a deficitului bugetar sugerează existenţa unor dezechilibre fiscale, care nu sunt numai rezultatul guve

Guvernul actual ştia de mai bine de un an că este necesară reducerea cheltuielilor publice. În ciuda acestui fapt, măsuri concrete şi co­erente au în­târziat să apară.

Politicile recente dure de reducere a cheltuielilor bugetare au iscat, după cum era şi normal, discuţii intense. Însă, magnitudinea ajustărilor necesare pentru readucerea pe o traiectorie sustenabilă a deficitului bugetar sugerează existenţa unor dezechilibre fiscale, care nu sunt numai rezultatul guvernării actuale. În fapt, două elemente principale au avut un rol hotărâtor pentru situaţia fiscală curentă a ţării: efectul crizei financiare şi erorile de politică fiscală, cu precădere cele din ultimii doi ani. Dacă primul element a fost în afara controlului autorităţilor, cel de-al doilea era controlabil într-o foarte mare măsură. O eroare majoră a autorităţilor s-a făcut în ultimul trimestru al anului 2008. Atunci, cheltuielile cu salariile angajaţilor sectorului public au crescut de trei ori în termeni reali faţă de perioada corespunzătoare a anului precendent. Este cel mai remarcabil salt făcut în istoria recentă a României de această categorie de cheltuieli. În plus, cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut şi ele peste măsură. Cumulat, efectul estimativ al acestor cheltuieli suplimentare atinge echivalentul a 2,3% din PIB. Valoarea punctului de pensie a crescut şi ea în termeni reali, între ianuarie 2007 şi d