Este unul dintre cei mai apreciaţi artişti europeni şi s-a întors la Braşov pentru lansarea volumului memorialistic „Exil II".
Scriitor şi pictor de renume, Camilian Petrescu s-a născut şi a crescut în locuinţa şefului de gară de la Buşteni, care era bunicul lui. A plecat din România la vârsta de 46 de ani „când am înţeles că nu pot face nimic dacă nu plătesc tributul", spune acum bărbatul. Când era încă în România, a lucrat timp de 10 ani în presă.
„Făceam cronici de artă, eseuri de estetică. Într-o zi am primit un telefon şi mi s-a spus să încep să pomenesc în scrierile mele şi de marele fiul al ţării, altfel nu mi se mai publică nimic". Îşi aminteşte Camilian Petrescu. Atunci a trecut la eseuri scurte şi comentarii, pentru că în acelea nu era obligat să scrie despre Ceauşescu. Astfel, a şi fost „luat la ochi de securitate". Au insistat să devină informator, dar neavând cu ce să îl şantajeze, i-au ameninţat familia. „Aveam trei alternative: să accept, să mă sinucid, sau să fug. Pentru că pentru primele două nu aveam vocaţie, am apelat la a treia variantă", spune cu mândrie artistul, care în 1969 a părăsit ţara. Pentru că îi promisese soţiei lui că vor avea copii imediat ce aceştia se vor putea naşte în libertate, la numai un an după ce a ajuns în Italia s-a născut şi primul băiat. „Camil şi Manuel, care e cu 9 ani mai mic, sunt operele mele cele mai de preţ", spune cu ochii în lacrimi Camilian Petrescu.
Operele sale, râvnite de Papă
Activitatea artistică din Italia îi este împărţită în două. Iniţial, s-a orientat către arta abstractă, dar una de sinteză. „M-a ajutat foarte mult faptul că am citit tot ce am putut din opera lui Mircea Eliade, pe care l-am şi cunoscut personal. După 10 ani de artă abstractă am simţit că sunt un surdo-mut, pentru că acest gen de artă este seducătoare, dar mută şi echivocă. Am descoperit o biserică romanică, din s
