2.00 AM. Penitenciarul Rahova. Cu puşca după umăr, gardianul din cel mai avansat post de pază veghează fâşia de caldarâm dintre cele două rânduri de garduri exterioare, din beton, cu spini de sârmă ghimpată. Undeva jos, la baza zidului, un tânăr ce ţine în mână un pachet cât o pungă de zahăr, se uită din întuneric când la ceas când la gardianul cu ochi neputincioşi. Deşi ghereta lui e cocoţată la înălţime, din cauza luminii orbitoare a reflectoarelor orientate spre curte, pentru militar lumea liberă, cea de dincolo de gard, e cufundată într-o beznă neagră.

Ora 2.30 AM. Băiatul execută câteva mişcări de încălzire, se depărtează câţiva metri de gard, trupul său ia poziţia discobolului şi „zvârrr", pachetul îşi ia zborul trecând peste primul gard, plonjează peste curtea exterioară la numai douăzeci de metri de postul de pază, evită la mustaţă ghimpii celui de-al doilea gard şi se buşeşte cu un sunet înfundat de peretele puşcăriei, care-l aruncă un metru înapoi. Fix deasupra lui, la etajul unu se deschide o fereastră, printre gratii se iveşte un nas şi doi ochi jucăuşi, o mână şi încă o mână care ţine un cârlig precum cele de umeraş. Capătul cârligului e legat de un cearşaf. Cearşaful făcut sul lunecă rapid pe zid în jos, cârligul se apropie de pachetul din celofan şi vrea să-l înhaţe. Nu-i iese. Încă o dată. De după gratii pescarul suduie printre dinţi. Reuşeşte. Desface celofanul: cinci telefoane, cu încărcătoarele aferente şi SIM-uri de diverse reţele. Arareori gardienii surprind câte un „pachet" în zbor, însă le interceptează după aterizare, în curtea interioară, zilnic fiind culese de pe jos în jur de 10-12 telefoane mobile, ne descrie fenomenul "traficului cu telefoane" din Rahova subcomisarul Mihai Mitrănescu.

Puşcăriaşii care-ţi pot face rost de orice

A doua zi, în timp ce stă la coadă la magazinul cu circuit închis din curtea Rahovei, puşcăr