Specialiştii Academiei Române sunt categorici: nimeni nu poate pretinde exclusivitate pentru piesa „Puşca şi cureaua lată“, deoarece aceasta aparţine „muzicii populare de consum“.
Acesta este punctul de vedere al Academiei în procesul intentat de interpretul mureşean Mircea Simionca, soţilor Traian Ilea şi Valeria Codorean, cei care au consacrat piesa. Mircea Simionca a cerut anul trecut despăgubiri materiale în valoare de 100.000 de lei şi retragerea de la difuzare a piesei cântate de soţii Ilea Traian şi Valeria Codorean. El susţine că piesa a fost copiată după cântecul său „Când eram tânăr fecior".
Procesul se judecă la Tribunalul Cluj, iar instanţa a solicitat un punct de vedere din partea Academiei Române pentru a se edifica dacă piesa este sau nu parte a folclorului. Potrivit scrisorii Academiei, genul de folclor căruia îi aparţine „Puşca şi cureaua lată" este „o specie apărută la începutul secolului al XX-lea, un construct compozit, cu scop mercantil, bazat pe criterii comerciale estetice îndoielnice".
Rapsodul nu e mulţumit
„Cântăreţii şi lăutarii au preluat specimenele, reinterpretându-le la petreceri şi nunţi, în variante personalizate în funcţie de posibilităţile tehnice proprii, de starea sufletească dar şi de cerinţele consumatorilor", se mai arată în adresa Academiei. S-a ajuns astfel ca o piesă cântată de acelaşi interpret să aibă interpretări diferite în timp, o caracteristică specifică folclorului.
Scrisoarea este semnată de acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei. Rapsodul nu este satisfăcut de explicaţia Academiei. „Nu înţeleg de ce se continuă varianta asta cu piesă din folclor, dacă această piesă nu există în niciun anal de folclor din lume, nu numai din România" a declarat acesta.
