Un jazzman la Cotroceni

Florin Niculescu este un caz tipic de artist român de succes. Plecat din România de tânăr, în jur de douăzeci de ani, având drept „bagaj" un car de talent şi altul de speranţe, a ajuns între timp să cânte cu câţiva dintre monştrii sacri ai genului muzical pe care îl practică - jazzul manouche: de câteva ori a fost pe scenă cu Stéphane Grappelli, care l-a apreciat şi l-a încurajat, apoi, la mijlocul anilor '90, a făcut parte din New Quintette du Hot Club de France, condus de fiul lui Django Reinhardt, Babik, iar în 2001 a început The Gypsy Project, împreună cu Bireli Lagrene, alături de care a înregistrat, în 2002, un legendar concert la festivalul Jazz a Vienne, din Franţa.

Pe 9 mai, Florin Niculescu a susţinut, la Muzeul Naţional Cotroceni, un concert dedicat Zilei Europei, în care a împletit sonorităţile viorii clasice cu swing-ul gitan care l-a consacrat. Violonistul român de etnie ţigănească, origine pe care şi-o afirmă cu mândrie, este la ora actuală unul dintre numele cele mai mari ale jazzului manouche. In România, pentru publicul larg, el este aproape necunoscut, iar etnia romă e reprezentată nu de el sau de Damian Drăghici (ceva mai cunoscut azi datorită proiectului Damian & Brothers), ci de Guţă şi Salam. In buna tradiţie românească de a ne plânge de proasta imagine pe care ne-o fac alţii - vezi cazul Le salut roumain -, atunci când avem veritabile brand-uri, gata create, nu ştim ce să facem cu ele. Iniţiativa Muzeului Cotroceni, susţinută de Apa Nova, e una lăudabilă, dar, din păcate, cu ea nu se face primăvară.

Tricourile artistului

Deşi expoziţia de T-shirturi a lui George Bodocan cu titlul ultragiant pentru sicofanţi şi snobi, Suck my Art, s-a încheiat pe 30 aprilie 2010, am reuşit să prind un mic vernisaj în casa artistului şi am realizat că îmi place foarte mult conc