Zece ruble Bea Zakel îmi făcuse rost de un propusk, o foaie de liberă trecere pentru bazar. Nu-i îngăduit să-i povesteşti nici unui înfometat de perspectiva unei permisii în afara lagărului. N-am spus-o nimănui. Mi-am luat perna şi jambierele de piele de la domnul Carp, ca totdeauna era vorba de manevra cu trocul de calorii. La ora 11 m-am înfiinţat la poartă şi am pornit la drum – am pornit amîndoi la drum, foamea mea şi cu mine. Mai era încă ceţos după ploaie. În noroi stăteau negustori cu şuruburi ruginite şi roţi dinţate şi băbuţe zbîrcite cu vesélă de tinichea şi grămăjoare de culoare albastră pentru vopsitul caselor. Băltoacele erau albastre în jurul culorii. Iar alături zăceau grămezi de zahăr şi sare, prune uscate, mălai, mei, arpacaş şi mazăre. Chiar şi plăcintă de mălai cu terci din sfeclă de zahăr pe frunze verzi de hrean. Femei ştirbe, cu canistre de tinichea cu lapte-acru îngroşat, şi un băiat olog în cîrjă, cu o găleată plină de sirop roşu de zmeură. Vagabonzi sprinteni alergau încolo şi-ncoace oferind cuţite şi furculiţe îndoite şi undiţe. În cutii de conserve americane, peştişori argintii săgetau apa ca nişte ace de siguranţă vii. Cu jambierele mele de piele pe braţ mă strecuram prin vălmăşag. În faţa unui bătrîn în uniformă, cu găuri chelboase în păr şi o platoşă din mai multe duzini de decoraţii de război, se găseau pe jos două cărţi – una despre Popocatepetl şi cealaltă cu doi purici mari pe copertă. Am răsfoit de la un cap la altul cartea cu purici fiindcă avea multe imagini. Doi purici într-un leagăn, alături – mîna dresorului cu un bici minuscul; un purice pe speteaza unui balansoar; un purice înhămat la o trăsură de nuntă formată dintr-o coajă de nucă; pieptul unui băiat cu doi purici aşezaţi între sfîrcuri şi, coborînd simetric pînă jos la buric, două lănţişoare de lungime egală formate din muşcături de purice. Bătrînul în uniformă mi-