In septembrie 2009 s-au implinit o sută de ani de la naşterea lui Max Blecher. Cu excepţia câtorva reviste culturale care continuă să se menţină la inălţime (in special "Observator cultural"), n-am auzit vorbindu-se prea mult despre ceea ce ar fi trebuit să fie e o aniversare importantă pentru literatura română.
In plus, contextul dezastruos al unei "scene literare" bucureştene ce părea in moarte clinică şi constatarea destul de tristă că mulţi dintre tinerii mei colegi (in care cred) nici nu auziseră de Blecher, ce să mai vorbim despre superbele sale cărţi, m-au convins să pornesc o serie de intâlniri şi lecturi-atelier unde să citească, in tandem, câte un autor confirmat (dintre cei incă tineri, dar activi după 2000) şi un june aflat incă la inceput (de obicei, nedebutat in volum).
Păstrez, desigur, in minte perioada extraordinară a anilor 2002-2004 (după 2005 a venit, inevitabil, declinul), cu lucrurile foarte importante pentru noi, cei pe atunci foarte tineri, care s-au intâmplat in cenaclul "Euridice" condus de către Marin Mincu. Cenaclul "Euridice" a existat cât a existat Marin Mincu, găzduit in ultima perioadă de Biblioteca Metropolitană Bucureşti, insă ajunsese doar o rămăşiţă a cenaclului exploziv in care, de-a lungul a trei ani, ceea ce avea să fie numit Generaţia 2000 s-a manifestat cu ce avea mai bun, in compania unor scriitori consacraţi, care n-au fost mai niciodată cruţaţi de "lupii tineri" incurajaţi cu răutatea sa specifică de către criticul-protector.
Pentru a ne aminti de un scriitor exemplar (şi, mai ales, pentru ca aceia care incă nu l-au citit să o facă!), am numit această serie de intâlniri (la care mă gândeam de mai bine de o jumătate de an) Institutul Blecher. Prima ediţie a avut loc duminică, 20 septembrie 2009, şi i-a avut ca invitaţi pe Dan Coman şi Sorin Despot. Au urmat, in săptămânile următoare, alte şapte ediţ