Episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, mort în închisoare în 1950 pentru că a refuzat să abdice de la credinţa sa, a fost deshumat. Dosarul său de canonizare a fost trimis la Vatican de anul trecut. Sursa: BRU

Era 10 mai 1950, în amurg. O maşină neagră a Securităţii a oprit la poarta Cimitirului Bellu catolic. Trei gropari, aflaţi în aşteptare de cinci ore, au luat sicriul din maşină.

Nu se închisese prea bine pentru că mortul, se vedea, era prea înalt pentru scândurile din care fusese croit coşciugul. În tăcere deplină, l-au aşezat pe umeri şi, cu doi civili pe urme, l-au dus la groapa gata pregătită. Pământul a fost azvârlit cu grabă peste coşciug, fără să apuce cineva să pună vreo întrebare.

Deşi groparii ar fi avut destule. Căci era prima îngropăciune ce se făcea acolo fără slujbă şi fără preot. Şi tot prima în care nu aveau voie să pună o cruce pe mormânt. Cu riscul de a fi ridicat de securiştii ce au început să supravegheze strict orice mişcare din cimitir, un preot romano-catolic de la Biserica Bărăţiei a venit, după câteva zile, să facă o slujbă la mormântul necunoscutului.

După alte câteva zile, monseniorul Augustin Francisc, de la Catedrala „Sfântul Iosif”, a adus şi o cruce. Scria doar „V.A. 1950”. Groparul Marin Creangă, ce era angajat acolo de doar câteva zile, de pe 1 mai 1950, a aflat atunci şi cine se ascundea în spatele iniţialelor. Era episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, mort în spitalul închisorii Vă căreşti, după un an şi jumătate de detenţie şi chinuri.

Tortura şi moartea

Episcopul a fost arestat în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948. Alături de ceilalţi cinci episcopi greco-catolici în funcţie, PS Vasile Aftenie, episcop de Alba- Iulia şi Făgăraş şi vicar de Bucureşti a fost dus la schitul Dragoslavele, reşedinţa de vară a patriarhului ortodox.

Patru luni au f