August 2009 Scriam că-mi place gramatica; îmi dezvăluie mecanismele limbii, dinamica ei formativă. Recitind, de curînd, cartea lui George Steiner The Grammar of Creation, ultima lui carte, am intuit forţa creatoare de lumi a unor conjuncţii condiţionale („dacă“) sau temporale („cînd“, „după ce“, „înainte“) de a construi universuri neexistente, imaginare, alternative. O propoziţiune condiţională imaginează o realitate inexistentă, dar posibilă; una temporală proiectează în viitor sau readuce în prezent un fapt imaginar sau con-sumat. Da, gramatica e un capitol pasionant al lingvisticii. * N-aveam ce citi. Am scos din raft cărţile lui Mihail Bulgakov, pe care le citisem de mult: Garda albă, Scene moscovite şi cartea autobiografică Zăpada neagră. Romanul Garda albă, dezvoltare epică a piesei Neamul Tembinilor, a fost scris îndată după punerea în scenă a piesei, în 1923. Ambele privesc anii cumpliţi ai războiului civil, din perspectiva „albilor“, a familiei de intelectuali violent ostili revoluţionarilor (roşii). Înainte de reprezentaţie, Stalin a fost invitat de Teatrul de Artă (M.A.T.) condus de Stanislavski să asiste la un spectacol jucat doar pentru el. Stalin şi-a dat consimţămîntul. Piesa a intrat în reper-toriul celebrului teatru sovietic. E uluitor ce se putea scrie, publica, juca în Uniunea Sovietică, în anii NEP-ului. Teroarea stalinistă s-a dezlănţuit, odată cu procesele, de-abia în anii ’30. * Urmăresc programe de televiziune. Constat că întreruperile comerciale sînt tot mai frecvente şi mai agresive. Posturi de televiziune, ca BBC-ul, care funcţionau fără întreruperi comerciale, au introdus reclama în program. Reclamele adoptă, fără excepţie, un anumit tipic. Pentru a reţine şi deruta spectatorul, reclama continuă atmosfera şi chiar imaginile programului pe care-l întrerupe. Dacă în program figurează dansatori, reclama somniferului începe cu o figură d