Nu mai avem bani, dar avem resurse aparent inepuizabile de specialişti în economie, strategii guvernamentale şi politici publice, dar mai ales în etică şi echitate mai mult sau mai puţin socialistă, care ştiu care sunt programele anticriză corecte ce trebuie implementate imediat pentru a scoate ţara din „marasmul" în care se pare că ar fi aruncat-o Traian Băsescu, Emil Boc şi PDL.

Pe măsură ce zilele trec şi furia sindicală bine alimentată de susamintitele specii necrofage ameninţă să aprindă ţara cu focuri greceşti, se acumulează o cantitate tot mai mare de confuzie şi frustrare în legătură cu responsabilităţile/vinovaţiile pentru situaţia actuală ca şi în legătură cu posibilele soluţii alternative la actualele reduceri de venituri considerate nedrepte în special în ceea ce priveşte categorii precum dascălii, medicii şi mai ales pensionarii.

O privire asupra celor din urmă ni le indică suficient de clar pe cele dintâi. În primul rând, trebuie spus că orice evocare a orice fel de "programe anticriză" bazate pe presupuse investiţii publice, presupuşi stimuli fiscali sau presupuse măsuri de sprijin sunt în proporţie de 99,99% nişte minciuni, inclusiv continuarea programelor Rabla şi Prima casă ca şi toate celelalte investiţii anunţate de Emil Boc. Guvernul foloseşte cel puţin din aprilie anul trecut banii din împrumutul de la FMI pentru plata salariilor şi pensiilor şi, cu toate acestea, deficitul bugetar este prevăzut să atingă - în varianta aplicării reducerilor de pensii şi salarii - aproape 7% din PIB. Cu alte cuvinte nu există bani pentru stimuli, investiţii, scutiri de impozite sau orice alte măsuri de sprijin indiferent ce afirmă reprezentanţii PNL, care sunt buni să declare că relansarea ar trebui făcută pe seama creşterii deficitului la 14-15% dar sunt execrabili când vine vorba să ne spună cum finanţezi acest deficit când eşti în categoria "junk".