A început să meargă la antrenamente de atletism încă de la 13 ani, iar acum vrea să câştige medalii de aur.

Nicolae Soare a crescut până la vârsta de şapte la bunicii săi la ţară de la care a învăţat numai lucruri bune. La vârsta de 13 ani a mers împreună cu un coleg de- al său, care era atlet, la un antrenament.

A doua zi deja a început să se antreneze cot la cot cu prietenul său. După două săptămâni a fost remarcat de către antrenor.

„Uşor, uşor am început să alerg şi după două săptămâni am reuşit să îl întrec pe colegul meu la un antrenament. Atunci m-a văzut domnul profesor şi am început serios antrenamentul", îşi aminteşte Nicu Soare.

Tânjea după atletism

După o perioadă în care s-a dedicat antrenamentelor, a vrut să renunţe, iar în clasa a opta nu a mers deloc pentru a avea timpul necesar pregătirii pentru examenul de capacitate.

Însă gândul său era în continuare la sport, aşa că a dat probele pentru admitere la Liceul cu Program Sportiv. În clasa a noua a început serios antrenamentele, iar timpul său liber l- a dedicat doar atletismului. În cei patru ani a reuşit să câştige zeci de concursuri, însă cel mai important pentru el rămâne o cursă de 5.000 de metri, unde a reuşit să cucerească medalia de bronz.

„Acesta a fost primul concurs la care am luat medalia singur, până atunci câştigasem cu echipa. Am avut mari emoţii, dar eram foarte bucuros", ne- a spus atletul. De- a lungul timpului a reuşit să strângă peste 40 de diplome şi peste 10 medalii de la concursurile la care a participat, pe care le- a aşezat într- un loc de cinste din locuinţa sa.

Tot timpul lângă atlet a stat unchiul său, care l- a încurajat şi l- a spirjinit la toate competiţiile. Pentru obţinerea performanţei, Nicu Soare a trebuit să se dedice numai sportului. O zi din viaţa sa se împarte între antrenamente şi şcoală.

„Anul acesta am stat