Am dat zilele trecute, din pură şi fericită intâmplare, peste site-ul unui cotidian - La Liberté - din Elveţia. Am intârziat o clipă mai mult pe prima pagină, cum fac de fiecare dată cu o publicaţie străină. Vreau să văd cum arată lumea cea mare in paginile altora (chiar dacă mai nou sunt online), că de ale noastre nu duc lipsă. E multă rutină şi groasă monotonie şi pe aiurea: criza mondială glazurată cu bastoanele democratice de pe străzile Greciei, norul de cenuşă vulcanică care a transformat cerul Europei intr-un şorţ de gospodină robace, câteva declaraţii ţâfnoase ale unor bancheri.
Dintr-o curiozitate duios suspectă, am trecut apoi la rubrica Livres. Poate că unora de la noi, in materie de literatură, Elveţia le apare drept săracă şi periferică; in vreme ce de acolo privite lucrurile, adică dinspre Elveţia spre noi, s-ar putea ca situaţia să stea exact pe dos.
N-are rost să mai insist - am dat peste un articol substanţial, de jumătate de pagină - Ecrire la nudité des vaincus - semnat de Alain Faverger, care vorbeşte despre "un mare roman". Romanul se numeşte Ils arrivent, les barbares! şi a apărut la editura franceză Noir sur Blanc. Nu-i trebuie mult timp până să-mi dau seama că, de fapt, este vorba despre traducerea romanului Aşteptându-i pe invingători al lui Eugen Uricaru, semnată de Marily le Nir. (In paranteză fie zis, o iubitoare şi o constantă traducătoare de literatură română in spaţiul francez.)
Nu reuşesc să-mi dau seama din informaţiile cronicarului când anume a fost tradus romanul, cum scrie el, "de o mare densitate, debarcat in peisajul literar elveţian"; aşa că navighez pe site-ul Editurii Noir sur Blanc. De unde aflu că romanul a apărut la mijlocul anului trecut şi nu a trecut neobservat. In mensualul Le Matricule des Anges şi in bimensualul Quinzaine litteraire, a avut parte de cronici elogioase. Imi dau seama că
