Magica lume ascunsa in luciul adanc al oglinzilor i-a fascinat dintotdeauna pe oameni.
Un obiect nelipsit din orice casa, aparent menit doar sa ne reflecte infatisarea, oglinda a fost folosita, inca din vremuri biblice, ca instrument de comunicare cu lumea spiritelor, ca "poarta de trecere" intr-o lume paralela sau ca unealta magica de prezicere a viitorului. Toate aceste practici oculte, oficiate de vrajitori, samani sau vraci, au o permanenta si o varietate surprinzatoare de-a lungul istoriei. Practic, orice suprafata lucioasa, cum este apa, sticla sau metalele bine slefuite a fost investita cu puteri supranaturale si implicata in ritualurile din toate colturile lumii. In traditia samanica din Siberia, de exemplu, spiritele erau invocate cu ajutorul oglinzilor din cupru, acestea fiind considerate receptaculul sufletului. Antropologii rusi au dovedit ca samanii aveau puterea de a vedea spiritele defunctilor concentrandu-si atentia asupra acestor oglinzi. Scopul samanului era sa rezolve problemele vietii cotidiene cu care se confrunta intreaga comunitate: razboaie, seceta, epidemii, si pentru asta consultau in oglinda spiritele inaintasilor. In Maroc, pentru invocarea spiritelor este folosit chiar si astazi un vas cu apa, iar in Egipt, se ghiceste in picaturile de cerneala. In nordul Americii ecuatoriale, samanii diagnosticau maladiile privind intr-o oala cu apa clocotita.
Si in credinta populara romaneasca exista multe superstitii legate de puterea oglinzii. Dictionarele definesc termenul de superstitie ca fiind o credinta primitiva in fortele supranaturalului, iar stiintele ii acorda o conotatie peiorativa, considerand-o rodul imaginatiei si al fanteziei omului. Totusi, progresul, stiinta, urbanizarea crescanda n-au infrant aceasta mostenire ancestrala, deloc neglijabila. Pana astazi, in unele sate din Muntii Apuseni se practica aflarea hot
